Standardele și recomandările europene privind asigurarea calității în învățământul superior (ESG 2015)
Standardele și recomandările europene privind asigurarea calității în învățământul superior (ESG 2015) – promotori ai schimbărilor din Spațiul European al Învățământului Superior (SEIS)
Centrul pentru Politici Educaționale (CPEdu) a participat în perioada 09-10 mai 2016, la seminarul organizat în cadrul EQUIP – ”Enhancing Quality through Innovative Policy & Practice”. Acesta a fost organizat la Viena de către partenerii din proiectul EQUIP: ENQA, EURASHE, EUA, ESU, Education International, EQAR, the University of Oslo (UiO), The Portuguese Polytechnics Coordinating Council (CCSIP).
Context
În 2015 a fost adoptat un nou document în cadrul statelor membre ale EHEA: ”The European Standards and Guidelines for Quality Assurance in the European Higher Education Area” (ESG). Modificările pe care le aduce acest document, versiunii anterioare, din 2005 sunt atât în legătură cu principiile pe care este construit documentul cât și cu aspecte de detaliu privind activitățile de asigurare a calității, vizate de document. Datorită asumărilor statelor semnatare ale declarației Bologna, membre ale Spațiului European al Învățământului Superior (SEIS), printre care se numără și România, noul ESG ar trebui să determine modificări în sistemele naționale de asigurare a calității învățământului superior. Așteptările sunt ca acestea să se manifeste sub forma unor schimbări în modul în care instituțiile de învățământ superior oferă servicii educaționale și asigură calitatea acestora, dar și a modului în care agențiile de asigurarea calității supraveghează și monitorizează aceste procese. Modificările sunt așteptate să fie transpuse în practici, în cel mai scurt timp cu putință, întrucât îndeplinirea lor va fi verificată în momentul în care agențiile europene de asigurare a calității în învățământul superior își vor reînnoi calitatea de membru al Registrului European al Agențiilor de Asigurare a Calității (EQAR). Fără dovedirea adaptării procedurilor acestora la noile ESG (2015), agențiile își pot pierde calitatea de membru al acestei structuri. Aceasta ar putea ulterior afecta gradul de recunoaștere a diplomelor emise de către universitățile acreditate/evaluate de către aceste agenții, generând o cascadă de efecte nedorite ce ar putea afecta un număr mare de absolvenți (în momentul în care diploma lor nu va fi recunoscută pentru continuarea studiilor sau angajare, dincolo de granițele statului în care a fost emisă). Astfel de evaluări ale agențiilor de asigurarea calității sunt obligatorii și periodice. Prin urmare în cel mult 5 ani, toate agențiile membre ale EQAR în acest moment pe lângă toate cele care nu sunt încă înregistrate dar își doresc acest lucru vor fi nevoite să adopte prevederile ESG .
Așadar, într-o mai mică sau mai mare măsură ne putem aștepta ca într-o perioadă de aproximativ 5 ani să fie generate schimbări și la nivelul practicilor curente ale universităților – chiar dacă pentru observarea efectelor acestora va fi nevoie de mult mai mult timp. Pentru a sprijini agențiile naționale de asigurarea a calității, ENQA – rețeaua europeană de agenții de asigurare a calității – a pus la dispoziția lor o serie de documente și de instrumente de sprijin în facilitarea implementărilor acestor schimbări. De exemplu: un ghid de interpretare a ESG și de transpunere a prevederilor acestuia în procedurile agențiilor de asigurare a calității . Instrumente suport similare sunt și seminariile (2) și webinariile (2) organizate în cadrul proiectului EQUIP – ”Enhancing Quality Assurance Through Innovative Policy and Practice” , dedicat practicienilor din domeniu. Aceste întâlniri au avut rolul de a facilita schimbul de bune practici și sfaturi privind modificările survenite și modul lor de transpunere în practici de zi-cu-zi.
Despre ESG, în general
ESG reprezintă însă o serie de principii, de recomandări ce permite însă o diversitate mare în implementare, care să recunoască contextul și nevoile locale. Standardele sunt organizate în trei părți:
PI. Asigurarea internă a calității – prevederi pentru instituțiile de învățământ superior și a modului în care ele asigura calitatea activităților derulate de către acestea (ex. prevederi privind procesul de predare-învățare, mediul educațional, transparență și managementului sistemului intern de asigurare a calității etc.).
PII. Asigurarea externă a calității – prevederi privind modul de organizare a asigurării externe a calității de către agențiile de asigurare a calității
PIII. Standarde pentru agențiile de asigurare a calității – prevederi privind modul de supraveghere a activității acestor agenții și de asigurare a calității activității acestora. Cele trei părți sunt interconectate și trebuie citite și aplicate împreună. Ele sunt prezentate sub forma unor standarde (formulate intenționat sub forma ”instituțiile ar trebui să…”) care definesc stadiul ideal, dezideratul, completate de către recomandări (guidelines) care explicitează standardele. Descriind standardele în detaliu mai în detaliu, recomandările explică pe deoparte importanța aplicării lor și pe de altă parte descriu câteva opțiuni de implementare.
ESG 2015 vs ESG 2005
Analiza completă a diferențelor dintre cele două documente a fost realizată în cadrul proiectului EQUIP și este disponibilă aici. Amintim aici doar câteva dintre ele. Principiile pe care ESG 2015 este construit sunt: – Instituțiile de învățământ superior sunt primele responsabile de asigurarea calități serviciilor educaționale furnizate; – Procedurile de asigurare a calității trebuie să țină cont de diversitatea sistemeor, instituțiilor, programelor și a studenților; – Susținerea și încurajarea dezvoltării unei culturi a calității; – Modele de asigurare a calității trebuie să țină cont de nevoile așteptările tuturor părților interesate din societate (stakeholders). Astfel, ESG 2015 recunoaște progresul înregistrat de domeniul educației și a politicilor publice din educație, din 2005 și se concentrează pe asigurarea calității procesului de predare-învățare, a mediului de învățare și a activităților de cercetare, dezvoltare și inovare derulate de către universități. Documentul introduce față de versiunea anterioară o serie de prevederi, dintre care amintim în acest moment: – Prevederi care acoperă toate tipurile de furnizori de educație și toate formele de furnizare a serviciilor educaționale, acoperind acum și educația transfrontalieră și cea virtuală; – Prevederi specifice legate de asigurarea calității actului de predare-învățare, precum și aspecte privind mediul de învățare și activitatea de cercetare, dezvoltare și inovare a universitățile, de la care se așteaptă să aibă politici și procese de asigurarea calității privind toate aceste aspecte; – Prevederi legate de integritatea și libertatea academică cu specificații legate de descurajarea fraudei academice, a conduitei ne-etice, a lipsei de toleranței sau a oricărei forme de discriminare.
Ce se va schimba de fapt?
În concluzie, ar trebui menționat că așteptarea este ca schimbările aduse documentului (ESG) să determine modificări ale modului în care sunt organizate și puse în implementare sistemele de asigurare a calității. Astfel se întrevăd modificări la nivelul agențiilor de asigurarea calității și a sistemelor naționale de asigurare a calității, dar și la nivelul instituțiilor de învățământ superior și a activității de zi cu zi a membrilor comunităților lor academice. Așadar, în cel mai optimist scenariu, schimbarea care se va vedea cel mai puternic va fi la clasa, unde vor apărea modificări în modul de livrare a cursurilor în direcția unora centrate pe studenți și nevoile acestora. Pentru acestea cadrele didactice vor avea nevoie de oportunități de formare profesională continuă care să le ofere opțiuni de dezvoltare continuă pentru a face față acestor noi provocări. De asemenea, publicul larg va avea mult mai mult acces transparent la informații despre sistemul de învățământ și furnizorii de educație. Pe scurt, însă până atunci, , în România, ca în toate statele membre SEIS, se întrevăd mai degrabă o serie de modificări ale cadrului legislativ: – Legislația națională privind asigurarea calității; – Metodologiile de evaluare externă a universităților (de acreditare și autorizare); – Metodologiile de asigurare internă a calității ale universităților; – Practica de zi-cu-zi a cadrelor didactice în activitatea lor de predare; În articolele viitoare vom încerca să anticipăm o serie dintre modificările care se întrevăd pentru sistemul românesc de asigurare a calității.